Ce pot învăța jurnaliștii din sloganurile de campanie ale lui Trump

În această fotografie din 27 octombrie, susținătorii candidatului republican de atunci la președinție Donald Trump țin semne în timpul unui miting de campanie în Springfield, Ohio. (AP Photo/ Evan Vucci)

Sloganurile politice au fost cu noi aproape de la începutul republicii: „Dă-mi libertate sau dă-mi moartea”. Dar par să fi revenit în epoca lui Trump.

Trump a fost chipul care a lansat o mie de tweet-uri. Dar a inspirat și o duzină de sloganuri pe care Hillary Clinton nu le-ar putea egala niciodată. După cum observă colegul meu Rick Edmonds, sloganul lui Hillary „Stronger Together” nu avea un verb, spre deosebire de propoziția completă a lui Trump cu un verb imperativ: „Make America Great Again”.

Atât de slab era „Stronger Together” încât soțul ei, Bill Clinton, am greșit într-un discurs , redându-l ca „Cresc împreună”. (Bill a înțeles subconștient că avea nevoie de un fel de acțiune verbală.)

Un raport recent al NPR a captat entuziasmul susținătorilor lui Trump la un miting din Cincinnati, unde următorul președinte a mulțumit statului Ohio pentru victoria sa, s-a bătut pe spate pentru că l-a făcut pe Carrier să rămână pe loc și a aruncat carne roșie carnivorilor din mulțime pe unele dintre ele. temele preferate ale campaniei.

La rândul său, mulțimea a scandat o serie de sloganuri:

Despre Hillary: „Închide-o”.
Despre imigrație: „Construiți acel zid”.
Despre Washington: „Scurgeți mlaștina”.

Aveam nevoie să-i aud vorbind în imediata apropiere pentru a observa că structural cele trei sloganuri erau identice. Fiecare începea cu un verb imperativ (blocare, construi, scurgere). Fiecare avea trei cuvinte. Toate cele nouă cuvinte aveau o lungime de o silabă. Fiecare verb era tranzitiv, adică purta un obiect. Și, în fiecare caz, un subiect nespecificat era ordinul de a face ceva cu altceva.

În comparație, repetarea lui Hillary a „When they go low, we go high” a fost atât derivată (mulțumesc, Michelle Obama), cât și oarecum slăbănog.

Etimologia cuvântului slogan, „o expresie care exprimă scopurile sau natura unei întreprinderi, organizații sau candidat”, este revelatoare. Etimoul său este gaelic și se traduce prin „strigăt de luptă”, mai ales așa cum este folosit de berserkerii din clanurile scoțiene. Sloganul, deci, nu este o concluzie rațională a unui argument subtil. Sloganul este în fața ta, o chemare la arme.

Laurence Urdang și Celia Dame Robbins au editat o carte intitulată „ Sloganuri ”, pe care ei o descriu drept „o colecție de peste 6.000 de... strigăte de raliu și alte îndemnuri folosite în publicitate, campanii politice, cauze și mișcări populare și diverse eforturi pentru a îndemna oamenii să ia măsuri”.

Astfel de fraze scurte sunt concepute pentru a convinge cititorii să se miște, să le vândă pentru un produs, serviciu, idee, partid politic, persoană, instituție, echipă, celebritate, problemă sau cauză.

După cum subliniez în cartea mea, Cum se scrie scurt: Word Craft pentru vremuri rapide , doar textele autocolantelor de protecție ar putea justifica importanța continuă a sloganului pentru viața noastră politică și civică. Mii de autocolante sunt create în fiecare an pe subiecte legate de politica și cultura americană, iar multe sunt create de companii care imprimă și vând și tricouri.

Cu alte cuvinte, autocolantul este un tricou pentru un automobil. Ca și în acest mesaj pro-Sarah Palin: „Puteți păstra „Schimbarea”/Palin 2012.” Sau acesta negativ: „Sarah Palin în 2012/ Oricum ar trebui să se termine lumea.”

În cazul în care vă întrebați cine a inventat sloganul, poate că a fost Moise (poate că a pălmuit un mesaj pe spatele unui car.) Urdang și Robbins ne amintesc că ar trebui să faceți o plimbare lungă cu Wayback Machine pentru a găsi cele mai vechi exemple din cultura umană. Ele enumera:

'Lasa-mi oamenii sa plece.' (Exod 5:1)

'Cunoaște-te pe tine însuți.' (din oracolul de la Delphi)

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

'Libertate! Egalitate! Fraternitate!' (Libertate! Egalitate! Fraternitate!, strigătul de raliu al Revoluției Franceze).

Observați cum primele trei dintre acestea, precum cele ale lui Trump, încep cu verbe imperative. Lăsați francezilor să strângă trei abstracțiuni.

Jurnaliştii trebuie să fie atenţi la toate acestea. Howell Raines, pe atunci redactor politic al St. Petersburg Times, știa asta când mi-a cerut să-l însoțesc la un miting politic și la grătar în pădurea din Florida. Înainte de a vorbi cu cineva, a vrut să facă o impresie despre mulțime. Ne-am plimbat prin zona de parcare, observând autocolantele politice de pe spatele mașinilor și pickup-urilor.

Aveam patru ani când mama mea, în 1952, a început să recite acest celebru slogan de campanie „Îmi place Ike”. Rămâne preferatul meu. Trei cuvinte - doar opt litere - cu o rimă. Aceste sloganuri în trei bătăi par a fi o formă specială de strigăt de luptă:

„Îmi place Ike.”

„Închide-o.”

„Construiește acel zid.”

„Scurgeți mlaștina”.

Sunt capabili să cânte la fel ca multe cântece sportive populare: „Hai să mergem Mets!”

Exprimarea lor în trei cuvinte oferă un fel de completitudine: asta este tot ce trebuie să știi. Iar concizia lor sună ca adevărul Evangheliei.

Ei arată fidelitate. Sunt încrezători, uneori până la intoleranță. Verificarea faptelor și nemulțumirea răsună din ele. Ele par prostii atunci când sunt vorbite de un individ. Venind dintr-o mulțime entuziasmată, ei exprimă o energie colectivă, o armată de adepți gata să meargă la război pentru regele lor.